Mormînt peste iubire
Prin inima oarbă, spre tainicul pustiu
Rătăceşte-o umbră cu-n suflet veşnic viu
Sînt paşii tăi iubire cu urme de regrete
Ce caută cărarea a îngerilor cete.
Îmi amintesc şi-acum, privind către fereastră
De ziua cînd juram pe veci iubirea nostră
Era o zi ploioasă cu nori întunecaţi
Şi ochii mei atunci clipeau înspăimîntaţi.
Cu trandafirii roşii ce ţi i-am pregătit,
Mă îndreptam spre tine cu pasul prea grăbit
Să vin la timp, iubito, să te aştept eu primul
Să vii şi tu-ntr-o clipă, să hotărîm destinul.
Aştept îngîndurat, cu frică şi dor de lipsa ta
Privesc în jur spre lume, dar nu te pot vedea
Buchetul meu de flori uşor se ofileşte
În mîna dreaptă încet inelul se topeşte.
E ora cam tîrzie şi ploaia a-ncetat
Rămin singur pe stradă, toţi oamenii-au plecat
Din nou privesc în jur, n-apare chipul tău
Tu nu mai vii şi-mi pare că e un semn prea rău.
Eu mai aştept, ştiu bine c-ai să vii
Nu-mi vei trăda iubirea, a mea ai să rămîi
Că mi-ai promis, iubito, sărutul tău divin,
Zîmbetul tău de zînă şi chipul tău senin.
Obosesc, privind spre calea-ntunecată
Aud doar vînt flămînd, nimic nu se arată
Cad în genunchi, o lacrimă apare
Îmi cade şi inelul, speranţa-n mine moare.
Strig către cer la stele, cu glas îndurerat
Mă umilesc şi-mi spun că iar sînt înşelat
Eu te iubesc prea mult şi-n clipa blestemată
De ce nu vii acum, cînd ai să vii odată ?
Ostaşii cerului se-amuză, c-un fulger mă zdrobeşte
Din piept îmi curge sînge, în spate mă loveşte
Cu greu întorc privirea şi te zăresc pe tine
Tu stai cu arma-n mînă, zîmbind ai tras în mine.
De ce aşa ai vrut să-mpiedici o iubire ?
Sau e un joc de-al tău, făcîndu-ţi fericire ?
Zîmbeşti tot mai departe, dai cu picioru-n flori
Te pregăteşti iubito, iubirea să-ti omori.
Ascultă, înainte să iai sufletul meu
Priveşte aici în jos, e scris numele tău
Cu sîngele meu cald, şi dacă reuşesc
Mai scriu şi după mine: „iubito, eu te iubesc”
Grăbeşte-te şi trage, eu ochii îmi închid
Să simt cum mă omoară sufletul iubit.
Tu crezi că a mea iubire cu-n glonte se va sfîrşi?
Tu te înşeli, iubito, şi mort te voi iubi!
Găseşte-ţi inima o clipă şi-auzi a mea dorinţă
E ultima din viaţă, te rog sa-i dai voinţă.
Priveşte-mă făţarnic, cum ştii şi crezi că-mi place
Să-mi spui că mă iubeşti, şi-apoi îndată trage.
Eu capul mi-l aplec, sînt pregătit să fac
O ultimă mişcare şi după care zac.
Că mă iubeşti îmi spui, te pierzi iar în tăcere
Şi tragi fără de milă şi fără mîngîiere…
Dar nu ai dat în mine şi repede alerg
Spre trupul tău ce cade, ca rana să ţi-o şterg.
Ai hotărit ca tu să fii cea care moare
Dar dacă mori tu, înger, durerea e mai mare!
Rănit te-mbrăţişez şi plîng, sărut amarnic părul tău
Nu am puteri să te salvez, să te întorc este prea greu
Şi vinovatul sînt doar eu, căci primul m-am îndrăgostit
Nu înţeleg de ce cu lacrimi moartea ta eu am plătit?
M-ai părăsit, iubito, luînd cu tine taina ta…
Această ultimă-întălnire nicicînd n-o voi putea uita.
Mormînt peste iubire sap ca să-ţi îngrop frumoşii ochi
Pe cînd tu pe a mea iubire, trebuia să o îngropi.
Cine ai fost, ce ai dorit şi cîte suflete-ai luat,
Ce pentru mine ai simţit, că liber viaţa ai cedat?
Amar va fi în suflet, amar va fi şi greu
Această amintire ce-o voi păstra mereu.
……………………………………………………..
Prin inima mea oarbă spre tainicul pustiu
Rătăceşte-o umbră c-un suflet veşnic viu.
Păcat că îngeri nu-s, doar demoni o-nconjoară
Pe al ai suflet vîndut spre veşnica pară…
6 februarie 2007
Ora 23.12
Alinarea lunii
